Exordium Ex Abrupto ( by Tori )
Joi, 29 iulie 2010 la panou.
Bivuac: Ce faci in weekend ma, ca e vreme buna?
Tori: Nu stiu ma, n-am niciun plan.
Bivuac: Hai la Costila!
Tori: Si ce facem acolo?
Bivuac: Pai... Exordium Ex Abrupto!
Tori: Aoleu... stai sa ma gandesc nitel!
Cateva ore mai tarziu...
Tori: Cand plecam?!
Asa a inceput ceea ce e (foarte probabil) prima parcurgere a
traseului Exordium Ex Abrupto.
Traseul se afla in peretele Vulturilor si a fost deschis in anul 2003
de catre Titus Gontea secondat de Bogdan
Micu(Pti) in prima faza si apoi de Catalin Padure
(Batranu'). Se afla intre Fisura Suspendata si Inominata, are 4 lungimi
de coarda si, dupa cum zice Titus "are
NUMAI pasaje impuse tot tr. , de pana la gr. 8".
Mai multe detalii despre deschiderea traseului gasiti pe pagina lui Titus: http://titusgontea.blogspot.com/2009/08/exordium-ex-abrupto.html
Dar sa revenim la povestea noastra. Vineri nu am prea mult
timp la dispozitie ca sa "rumeg" informatii despre traseu. Bivuac va printa
schita, restul informatiilor fiind de natura
doar sa ne incurce :). Facem echipamentul: hotaram sa mergem cu o coarda simpla in
detrimentul semisforilor, lungimea eventualelor caderi fiind un argument hotarator in acest caz. Plus ca, la cate
asigurari sunt pe lungime (maxim 7 asigurari fixe), frecarea sforii va fi ultima
noastra grija. Luam 2 ciocane, 4 cuie, un set de nuci, o selectie de 7 frenduri si 10 bucle
(care ar trebui sa ajunga cu varf si-ndesat).
"Decolam" vineri seara din Bucuresti pe la 7 si
ceva impreuna cu Duracell si Teo. Bivuac ma anunta ca nu a printat schita traseului,
asa ca ne vom catara "la vedere" :).
Dimineata, pe la 9, ne facem bagajul si ne urnim de la refugiu. Pe drum, presiunea momentului
incepe sa se faca simtita (cel putin asupra mea) si simt un nod in gat si un gol in stomac. Prin minte mi se perinda tot felul de
ganduri: povestile echipelor care au mai incercat sa parcurga acest traseui;
gradul 8 impus; prima lungime: 30 de metri – 4 asigurari...
Ajuns la baza traseului imi dau seama ca daca nu voi intra cap pe prima lungime, voi merge numai secund, asa ca
hotarasc sa iau "taurul de coarne". In continuare, o scurta descriere a lungimilor, asa
cum le-a simtit capul de coarda.
L.C. 1 (by Tori): Se pleaca pe niste lespezi care nu inspira
multa incredere (nu par foarte bine incastrate)dupa 5m ajung la un clontan putin desprins de
perete dupa care hotarasc sa pun o nuca care
pare destul de solida. De aici in sus roca pare compacta
asa ca avansez mai sprinten spre un piton aflat la 3 metri mai sus intr-un diedru
cimentat. Realitatea din teren corespunde perfect cu ceea ce citisem pe blog-ul lui Titus. La inca 3-4m mai sus e o ancora
mecanica; in momentul in care o asigur, constientizez ca POT si teama, care ma
bantuia pana in acel moment, dispare si nu o voi mai regasi tot traseul. Pana in
regrupare nu a mai fost vorba decat de atentie si concentrare cu doua mentiuni
speciale: traverseul stanga peste o fata alveolata
de la mijlocul lungimii (foarte, foarte frumos) si friend-ul pe care m-am chinuit 5
minute sa il montez intr-un diedru pentru ca
dapa aceea sa vad langa el la 15 centimetri (si nu exagerez) ultimul piton de pe
lungime (nici concentrare prea multa nu e buna).
L.C 2 (by Bivuac):Ma ridic pe o fata pina la o burtica pe
care o trec ma mult in maini pina ce intru
intr-un diedru deschis si il abordez intr-un sprite dar la un moment dat trebuie
sa fac o miscare gen bavareza pe niste prize mici la maini iar la picioare prize prafoase. Distanta de
asiguarre era considerabila asa ca montez
repede o nuca nr 2 de la DMM si trec pasajul mult mai relaxat. Observ ca traseul merge oblic stanga dar abordarea mea este
una diferita, prefet sa urc in continuare pe
fisura pina se termina urmand ca sa traversez intr-o zona de gresie unde se rupe o priza la mana facand ca pulsul
sa o ia razna asigurarea fiind suficient de jos
cat sa cad pina sub secund. Imi revin si continui
traversarea pina pe un colt de stanca unde ma pot odihni destul bine urmand un alt pasaj pe o fisura oblic stanga ce se termina la
baza unei fete verticale infioratoare de cca 25
metri unde vad si regruparea. Ma opresc in spitul de sub fata imi fac un plan pe unde sa abordez traseul, imi fac curaj si
pornesc. Desi era cel mai tare pasaj din tot
traseul pot spune ca catararea a fost una deosebita
deoarece stanca era curata si variata ca miscari. Cu alveole bune din cand in cand sa ma pot reface intre pasi si astfel
ajung la cca 6 metri in dreapta de regrupare.
Traverseul desi la prima vedere pare usor s-a dovedit a fi unul de mare atentie atat pentru cap dar mai ales
pentru secund care cu rucsacul in spate era
foarte dezechilibrat.
L.C. 3 (by Tori): Bivuac nu imi asigurase prima ancora care
se afla cam la 4 metri de regrupare, iar startul pare nervos rau. Facem planul de atac: Bivuac:
"Uite, iei
alveola aia la stanga, laterala la dreapta, te ridici la rigleta aia buna, te mai ridici pe
picioare si cred ca poti sa asiguri!" Realitatea fost alta: laterala de dreapta s-a
dovedit inexistenta si a fost inlocuita cu un monodoigt, rigleta buna era "vai
steaua ei" si s-a rupt cand a trecut Bivuac, secund. In fine, cu iepurii agatati de
morcov ca sa nu intre de tot, reusesc sa asigur prima bucla fara sa cad si consider asta
un succes! Urmatorii 10-12m au presupus o combinatie de "crosetare" foarte fina de
clifuri si iesiri la liber. O rigleta "pusca" sub clif doar la incarcarea cu mana dar deja am doua asigurari fixe
sub mine si asa ma ajuta sa nu ma emotionez prea mult. Bag si cablul de la o nuca dupa
o pietricica si prind ceva prize mai bune sub o
"burticica". Iesirea pe fata usor cazuta de peste surblomba este extrem de fina si a necesitat multa atentie. De
aici urmeaza 25-30 de metri
pana in regrupare, pe o succesiune de praguri cu grad mic de dificultate dar friabile si (bineinteles) fara nicio asigurare fixa.
Regrupez intr-o ancora manufacturata su un
piton solid (ulterior am aflat de la Titus ca asta e o regrupare intermediara la 7-8m sub cea
"oficiala", dar asa e cand nu ai schita la tine).
L.C 4 (by Bivuac): Primii 10 metri nu mi-au placut deloc
fiind foarte murdari de un muschi albicios si
extrem de alunecos.Trec de buza unui tavan ce il ocolesc pe stanga constat ca regruparea
se facea deasupra acestuia si hoatarasc sa continui
traseul stiind ca nu are decat 3 asigurari fixe deci aveam destule bucle la mine pentru al parcurge. dupa un traverseu
usor de gradul 5 montez un friend nr 1 de la
Rock Empire si continui catararea pe un grad mediu ( 6+ ) pentru cca 5 metri pina la un spit. De aici gata cu
joaca, incep pasii pe o fisura ce pe alocuri se
inchide si te pune sa umblii dupa alveole sau scurse noroc
ca pe ici colo gasesti locuri de odihna intr-un sprite larg dar nu imi
permiteam sa stau mult ca imi oboseau picioarele. Spre sfarsitul lungimii intalnesc un pasaj delicat care imi face creierii
piure fiind pus in situatia de a sta in doua
alveole la cca 5 metri de asigurare pompat ata fizic de intreg traseul cat si psihic de un pasaj anterior Trecut de
acest pasaj intru in ultimi 10 metri care sunt
comuni cu Innominata ma relasez si ajung cu bine in creasta Vulturilor unde practic se termina traseul.
Asa, ca un rezumat, am ramas cu urletele de bucurie de la
final (cred ca s-au auzit de la refugiu), cu o strangere de mana sincera si cu
amintirea unei zile de catarat dure, atat fizic cat
si psihic, a carei savoare o gusti mai mult dupa!
Si sa nu uit... si bucuria ca l-am eliberat pe Titus de "frustrarile de a
fi ocupat stanca
degeaba cu trasee pe care nu se catara lumea" (citat dintr-un mare alpinist inca in viata) :D.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Visul unei zile de vara ( by Bivuac )
Catar de mai bine de 15 ani si mai tot timpul am cautat
trasee diferite de banalul clasic, trasee ce ma
inspira in ceea ce fac adica fie trasee uitate fie trasee
dure fie premiere parcurse atat cu secund cat si solitar.
Traseul lui Titus terminat de mai bine de 7 ani este o capodopera din punct de vedere al unui deschizator fiind deschis in cap de
coarda consider ca iti trebuie o galeata mare
de "cojones" pentru asa ceva, cu asigurari suficient de departate cat sa te joci de-a Aurel Vlaicu dar bine
plasate incat sa nu te ranesti. Posibilitatile
de montare de asigurari mobile sunt "next to imposible" asa ca decat sa cari asigurari multe mai bine mai
iei o "galeata..." ca e mai utila.
Noi am carat chiar si ciocane si pitoane pe care nu le-am folosit dar macar ne-am antrenat. O prezentare scurta a
traseului: 4 LC 21 asigurari fixe ( fara
regrupari ) cu pasaje intre 7- si 8 pe distante mari in mare parte pe fete compacte usor prafuite. Pe traseu s-au mai montat 2
nuci si 3 frienduri pentru a mai scurta lunga
placere in cazul unei nereusite. Am parcurs traseul la liber si pot spune ca este un trseu dur care m-a incercat ata la conditia fizica cat si la cutia cu maimute care in prima faza in lungimea
2-a s-a rupt o priza la mana avand cca 5 metri
de la asigurare. Dupa ce m-am stabilizat gandul a fugit imediat la experienta lui Vladone care a incercat si el traseul zburand
cca 8 metri in lungimea a 2-a.
La final recomand traseul celor vor sa experimenteze
parcurgerea unui traseu dificil combinat cu
momente deosebite intre asigurari dar care iti ofera la sfarsit binemeritata doza de endorfina care te face sa vrei mai mult pe
viitor.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
P.S.: Aceasta ascensine a fost posibila fara sprijinul
Federatiei Romane de Alpinism si Escalada.
