participanti: Dana Gradinaru, Maria Gradinaru, Razvan Parvu, Cristian Torica, Cristi Dicu
Creasta Pietrei Craiuliu 24-25 februarie 2007
Am
plecat vineri pe la 17.30 din Bucuresti cu Cristi, Razvan, Tori si
Maria. Am lasat masina la Gura Riului si am luat-o la picior spre
Curmatura. Am ajuns in jur de 12 si , spre mirarea mea, cabanierii erau
inca la datorie. Un ceai si la culcare, a doua zi aveam drum lung.
Ne-am trezit pe la 7 si la 8 eram deja plecati. Planul nostru era sa
ajungem in refugiul Saua Grindului simbata si duminica sa continuam pe
Sudica, Saua Funduri si intoarcere la Gura Riului. Simbata de dimineata
vremea era noroasa, dar perfecta de mers. Zapada, numai buna, nici prea
mare, nici prea mica. Poteca era deja batura, trecusera multi inaintea
noastra, tot cu aceeasi destinatie. Ne cam asteptam la aglomeratie pe
la refugiu si chiar asa a si fost. Pina pe Virful Turnu traseul nu a
ridicat nici o problema. In locurile mai dificile cablurile sint de
mare ajutor dar cu putina experienta te poti descurca si fara ele. In
creasta ne asteapta privelistea superba din jur: Bucegi, Fagaras,
Leaota, Iezer. Mult alb, in timpul saptaminii cred ca a nins peste tot.
Vedem si primul petic de cer albastru, dovada ca cerul de degaja. In
jur de 11.30 am ajuns la refugiul Ascutit. Pina aici ne-am intersectat
pe creasta cu multa lume, intr-o poza mi-au iesit 9 montaniarzi . Si la
refugiu ne-am strins multi, fiecare cu planul lui. O mare parte aveau
acelasi plan ca si noi, sa ajunga pina in Saua Grindului. Am mincat
ceva in graba si pe la 12 am plecat mai departe, pe o vreme incredibil
de frumoasa. N-am mai prins asa vreme in Crai de multa vreme, conditii
ideale de mers, temperaturi intre -6 si 2 grade( mai rece cind batea
vintul). Iar peisajul sa-ti taie respiratia, nu alta.
Pina pe
Virful Piscul Baciului am folosit semicoarda o singura data, pentru un
rapel de citiva m cu coarda dupa un colt de stinca, dar se putea si
fara rapel, printr-un mic traverseu prin zapada un pic mai mare. Am
urmat mai mult creasta matematic, evitind traverseele prin zapada
proaspat depusa. In jurul orei 15.30, fara sa ne grabim, am ajuns in
refugiul Saua Grindului. Noi 5 si inca 3 baieti din Bucuresti cu care
am mers cam in acelasi timp, ne-am facut planuri ca avem loc berechet
sa dormim. Ne-am desfacut sacii, am pus primusul pentru supa, apa, ceai
si altele de-ale gurii. Dar lafaiala noastra a fost de scurta durata,
la un moment dat am ajuns vreo 15 in refugiu, un grup mare a urcat din
Grindul de jos. Greu de imaginat cum o sa putem toti sa dormim, cu
toata bunavointa pe priciuri nu am incaput mai mult de 11. Doi baieti,
mai curajosi, si-au sapat niste grote in zapada si cred ca au dormit
mai confortabil decit noi, in ciuda vintuluui care a batut ca nebunul
toata noaptea. Mai rau ca sardelele in cutie, noaptea a trecut, in
urletele vintului care ne-a dat emotii pentru a doua zi. De dimineata,
vreme superba dar vint. A fost o aventura sa ne echipam, sa mincam ceva
si sa ne stringem bagajul in aglomeratia din refugiu.
Am plecat mai departe pe traseul nostru, pe la 8.30, imbracati cu toate
hainele si infofoliti bine sa ne ferim de vint. Pe alocuri daca nu erai
atent te putea da jos de pe creasta. Nu am intilnit nici o dificultate
pina in Saua Funduri, creasta sudica mi s-a parut mai putin accidentata
decit Nordica. Am facut mai putine poze, nu prea imi venea sa scot mina
de la caldurica, din manusa, ca sa apas pe buton. Si de multe ori
vintul imi arunca zapada in obiectiv sau pur si simplu imi misca
aparatul. Acum ma bucur cind ma uit la ele si parca nu-mi vine sa cred
ce frumos a fost.
Din Saua Funduri, unde am ajuns pe la 12, am facut cam trei ore pina la Gura Riului
Text: Dana Gradinaru
