Inca
din timpul iernii, Alin si cu mine, ne gandeam la o iesire la stanca,
doar pentru escalada. Aveam in cap o multime de destinatii, incepand cu
Spania ai caror Pirinei sunt plini de astfel de situri de catarare si
pana la Bulgaria. Desigur si Alpii sunt o destinatie extraordinara ...
insa aici am fi fost furati de magia muntilor inalti, cum de altfel s-a
si intamplat, si poate am fi neglijat escalada. Incet incet, dupa ce am
strans suficiente informatii, atentia noastra s-a fixat la Croatia. De ce aici? Pentru ca a pproximativ 60% din suprafata este acoperita de munti care,
datorita fenomenului carstic neobisnuit, face din aceasta tara una
dintre cele mai atractive pentru cataratorii din toata Europa.
Acum, avand in vedere potentialul ridicat de oportunitati pe care il aveam, se ridica a doua intrebare; Unde anume in Croatia? Am
ales Coasta Dalmata si mai exact in Peninsula Istria. Cunoscuta fiind
aceasta zona ca a doua zona de catarare din Croatia ca numar de trasee
si complexitatea acestora, plus ca imediata vecinatate a Marii
Adriatice face ca intreaga aventura sa capete un aer mai relaxat.
Asa a si fost. Ne-am intalnit, rand pe rand, si cu alti prieteni,
colegi de club, din Romania veniti aici tot pentru acelasi lucru ca si
noi. Traseele … asa cum de altfel si stiam din cautarile noastre pe net
… erau foarte bine amenajate, numai pe spituri si/sau ancore, cu topuri
serioase, cele mai multe avind si o carabiniera sus, in care trebuia
doar sa bagi coarda.
Faleza la care ne-am oprit in prima zi a fost o veche cariera de
piatra, piatra care a stat la baza ridicarii orasului italian Venetia.
Stanca curata, cu niste forme foarte ciudate, cum numai in pesteri mai
gasesti, parca erau coastele unui mamifer preistoric.
In prima zi ne-am oprit la cateva dintre cele mai usoare, pana in
gradul 6+, odata din cauza oboselii dar si pentru ca voiam sa
« testam » mai intai terenul. Am mai descoperit acolo in zona inca cel
putin alte 3 faleze foarte frumoase cu trasee la fel de bune. Acum eram
incantati … plecasem din tara cu inima putin indoita, gandindu-ne ca
poate vom merge acolo ca la pomul laudat si nu vom gasi mare lucru.
Zilele urmatoare am tot catarat in zona, dar profitand si de masina
Danei ne-am deplasat pana la Limski canal, unde iarasi aveam sa dam de
o faleza incarcata practic de trasee, si de cataratori de altfel.
Am uitat sa mentionez ca peste tot pe unde am catarat am intalnit
echipe de italieni, francezi, nemti, austrieci, englezi … ce sa mai,
erau de peste tot si de toate varstele, de la copii de cativa anisori
care veneau cu parintii pana la oameni trecuti de 65 de ani. Nici nu
era de mirare la cat de frumoasa era zona.
Pe scurt :
• 4 faleze de calcar langa Rovinj au cca 80 trasee de escalada bine
amenajate, cu grade cuprinse intre V si IX (majoritatea insa VI, VII),
situate la max 30m de mare, insa unele trasee pleaca chiar din apa ;
posibilitati de DWS pe insulele din apropiere. Inaltimi 6m- 22m.
• la cca. 20km de Rovinj, langa un fiord (Limski Canal) faleza cu cca
100 de trasee amenajate, aici insa gasind mult mai multe trasee grele
(fete, tavane).
• o buna destinatie de vacanta, oferind atat posibilitati diverse de
escalada pentru aproape toate categoriile de cataratori, cat si
relaxarea Adriaticii, frumusetea insulelor sau savoarea medievala a
orasului Rovinj.
Trebuie mentionat insa si faptul ca toate serviciile (de calitate, e adevarat) sunt intrucatva cam scumpe.
Text: Catalin Vrabie
