participanti: Maria Gradinaru, Oana Ganea, Marius Dutu, Razvan Pîrvu, Costin Tudor
Obiective propuse:
- Vf. Urus (5435m)
- Vf. Ishinca (5545m)
- Vf. Huascaran (6768m)
Participanti: Maria Gradinaru (26 de ani), Oana Ganea (28 de ani), Marius Dutu (25 de
ani), Razvan Pîrvu (33 de ani), Costin Tudor (35 de ani), membri ai
Alpin Club Ecoul, club afiliat la Federatia Româna de Alpinism si
Escalada.
Perioada: 10 iunie – 10 iulie 2005
Primul
a fost vf. Urus 5435m, traseu care porneste în Ishinca Base Camp, o
zona foarte frumoasa unde vin foarte multi alpinisti datorita accesului
usor spre mai multe vârfuri din aceeasi tabara de baza. Este o zona
excelenta pentru cei care vor sa se aclimatizeze. Ascensiunea vârfului
Urus este cotata ca grad de dificultate PD-*, cu mici portiuni cu panta
mai inclinata (cea mai mare de 60 de grade) si în final o portiune de
scrambling. Din pacate, am fost nevoiti sa coborâm chiar de sub vârf
pentru ca doi dintre noi s-au simtit foarte rau din cauza altitudinii.
Fiind primul varf, raul de altitudine s-a manifestat la cei mai putin
aclimatizati.
Dupa doua zile de recuperare, am
urcat vf. Ishinca - 5545m, cotat si el cu PD-. Un traseu fara
dificultati tehnice pâna aproape de final, dar care necesita atentie
deoarece ascensiunea se face printre crevase care se pot rupe. Vârful
propriu-zis este de fapt o cornisa imensa de zapada care se escaladeaza
de pe un pod de gheata.
Din pacate, în perioada în care am fost noi, vârful Huascaran nu s-a
putut face pe ruta normala din cauza avalanselor si crevaselor. Asa ca
am „înlocuit” vârful cu unul mai mic ca altitudine, dar aproximativ la
fel ca dificultate tehnica - vârful Pisco - 5800m (sau 5752m, dupa alte
harti).
Vârful Pisco a fost cotat pâna
anul acesta cu PD, dar structura ghetarului s-a schimbat si se pare ca
a evoulat spre grad de dificultate AD-, din cauza unei sectiuni de 50m
de gheata pe o panta de 65-70 grade.
*
Ghidul luat ca referinta pentru grade de dificultate si rute a fost
“Classic Climb of the Cordillera Blanca”, Brad Johnson, 2003
